CONCURS JUDETEAN DE CREATIE LITERARA- "MIHAI EMINESCU"

COORDONATOR, PROF. LB. ROMANA- ADRIANA FIRICA

MINUNATA LUME A COPILARIEI

Copilaria este perioada cea mai sfanta si mai frumoasa din viata unui om. Cand devenim adulti, regretam ca nu mai putem retrai acele clipe minunate ale copilariei.
Imi amintesc de candidele momente cand, in vacanta de vara ma duceam mereu la bunicii mei, colindand padurea din apropiere si privind florile ale caror miresme scaldau ca intr-un abur copacii drepti ca lumanarea, cand ma jucam cu catelusul meu cu ochii blajini care cerseau atentia mea si-mi aratau dragostea si devotamentul lui neconditionat sau cand imi petreceam zile de neuitat la marea cu nisipul fierbinte si argintiu si valurile inspumate care ma acopereau uneori. In fiecare seara, plimbandu-ma pe faleza, urmaream zborul pescarusilor si ascultam vuietul marii asemanator unei povesti nedeslusite inca.
Imi amintesc perfect toate scenele jucate la sfarsitul fiecarui an scolar si parca resimt emotiile fiecarei serbari.
Ma urmareste cu drag amintirea unei frumoase zi de toamna unde eram scolarita si-n ghiozdan aveam emotiile primei zile de scoala .
In el au stat, atata timp, temele scrise sau nescrise, invatate sau neinvatate. Si, tot in el asteptam, cuminte, dorinta mea de a invata mai bine si mai bine. Datorita lui, mi-am uitat intr-un colt papusile si toate jucariile.
Sa nu uit sa amintesc de placerea provocata de primii fulgi de nea, jucausi si sclipitori, de patura alba si pufoasa ce se asternea intr-o clipita si care te indemna la harjoneala si visare, inchipuindu-ti ca poti fi o zana intr-o sanie de argint trasa de reni pe mirificul taram al ghetii.
La acea varsta eram lipsiti de griji si toate visele deveneau realitate cu nemarginitul ajutor al parintilor nostri, ei, “Sfintii” copilariei noastre care cu daruirea lor faceau noaptea zi pentru a ne indeplini acele vise considerate de noi atat de simple si de realizabile, dar pentru ei era mult efort si munca supraomeneasca.
Aceasta este copilaria cu aerul ei plin de candoare si naturalete.

eleva, Turcanu Ana- Maria- clasa a V-a

VISUL

E 15 septembrie . E o zi minunata de toamna . Soarele apare cu zambetul pe buze dupa un nor argintiu , imprastiind ultimele sperante ale noptii .
Mama intra in camera mea si ma trezeste pentru a merge la scoala . Ma pregatesc cu multa nerabdare , imi iau ghiozdanul si pornesc spre scoala . Pe drum , in minte imi apare imaginea visului de peste noapte . Totul se vede vag .
Se facea ca eram invatatoare . Sosisem la scoala si asteptam venirea elevilor privindu-i de la fereastra cancelariei , alaturi de ceilalti invatatori . Emotia si bucuria lor se transmitea si in mintea si sufletul nostru . Festivitatea deschiderii noului an scolar , desfasurata in curtea scolii a fost deosebita si interesanta . Elevii s-au indreptat apoi in graba si cu zarva mare catre clasele lor . Si invatatorii au pornit dornici sa-si reintalneasca elevii sau sa-i cunoasca pe cei noi .
In acest an scolar urma sa preiau clasa I si asteptam cu nerabdare intalnirea cu ,, bobocii ’’ , amintindu-mi de prima mea zi de scoala . Am pasit in clasa cu emotie , iar elevii
s-au ridicat cu totii . Cei mai indrazneti au venit la catedra cu buchete de flori multicolore . Apoi am trecut printre banci pentru a face cunostinta cu fiecare elev . Ne-am propus sa ne intelegem cu totii foarte bine , sa fim intocmai ca o familie .
Pasii ma apropiasera de scoala . Terminasem de rememorat visul . Clinchetul cristalin al clopotelului vestea un nou an scolar . M-am gandit ca poate chiar voi deveni invatatoare .
eleva, FIRA ANDREEA RODICA, CLASA a V -a